Suntem noi, poetii

Suntem noi, poetii

...cei nebuni de cuvinte,

Insirand ale noastre ghicitori

Ce ne-anunta furtunos,grabite:

"Voi sunteti nemuritori!"

Suntem noi, poetii

...cei cu aripi negre, gri sau albe,

Cu stropi de ploaie ciopliti,

Mereu insetati de suflete calde,

Neputinciosi, sensibili si cuminti.

Suntem noi, poetii

...cei inruditi cu vantul,

Ce-mprastie vorbe cu mute intelesuri,

Innebuniti de-a pierde timpul,

Devorand ganduri si-o mie de versuri.

Pustiu

"Nu e nimic mai interesant decat sa te intorci intr-un loc care a ramas neschimbat ca sa-ti dai seama cat de mult te-ai schimbat tu" Nelson Mandela

Pustiu e acum locul unde paseam cu sufletul meu cald de copil, unde emotiile-mi vibrau mai puternic ca niciodata si aerul tomnatec imi improspata panza sufletului. Indignata de vantul care-mi fura amintirile, privirile care, odata, imi erau prietene si miile de confesiuni spuse-n soapte, permit a-mi arde talpile pe pamantul parca uitat de ploaie si ma asez obosita de prea multa liniste pe leaganul nostru, martor mut al fiintei noastre. Totul a ramas la fel, desigur, si timpul si-a pus amprenta, dar mirosul , spiritul locului au ramas reci, ca atunci, dar pregatite oricand sa te imbratiseze...