Si cat de des ne-am fi vorbit,
imbratisati de ploaia rece
si de aerul asa greu de absorbit,
in ziua care, inevitabil, trece.
Si cat privirea ta ar fi soptit,
cu ochii vii si calzi, timizi
ne-necam si respiram subit,
ca doi copii, de mult, indragostiti
Si cat de-usor ne-am fi amintit ,
in aceea amiaza tarzie ,
de ceaiul cald ce l-am servit
cu greu treziti din amnezie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu